Ioan
Cavaler de Puşcariu s-a născut la 10 octombrie 1824 în Sohodol.
Este unul din cei nouă copii ai preotului Ioan Puşcaşiu, fiind
frate cu cărturarii Iosif şi Ilarion Puşcariu. După ce a urmat
şcoala primară în comuna natală, s-a înscris, în 1834, la
Şcoala normală germană din Braşov, trecînd, peste trei ani, la
gimnaziul catolic. Din 1842, s-a mutat la Sibiu, unde audiază
cursuri de teologie. Între 1843 şi 1846, urmează şi termină
liceul la Cluj, înscriindu-se apoi la Academia de drept din Sibiu.
Încă
din martie 1848, va fi prezent în revoluţia românilor
transilvăneni. Participă la lucrările Adunării de la Blaj (3/15
mai 1848). A fost ales în „Comitetul permanent” al românilor,
cu 25 de membri, cu sediul la Sibiu, prezidat de Andrei Șaguna, din
care făceau parte Simion Vărnuţiu, profesorii Aron Pumnul şi
Nicolae Bălăşescu, avocaţii Avram Iancu, Ioan Buteanu, Florian
Micaş, Alexandru Papiu-Ilarian, cîţiva protopopi şi preoţi,
ortodocşi şi uniţi.
A
decedat în 24 decembrie 1911 la Sohodol.