Legende

Legenda Branului


Poate cea mai importantă legendă cu privire la Bran este aceea aflată în legătură cu marile legende ale lumii şi anume în legătură cu Prometeu – Zeul care a descoperit focul şi i-a învăţat pe oameni să-l folosească . Filologul roman Ovid Densuşianu, cunoscător al literaturii antice, spune că Zeus mai marele Zeilor, l-a pedepsit pe Poseidon pentru această fapt înlănţuidu-l în Cheile Branului, care potrivit configuraţiei sunt Cheile Gradiştei din satul Cheia – comuna Moeciu care este şi denumirea celui mai cunoscut complex turistic privat din România.

În legătură cu Castelul Bran legenda spune că domnitorul Constantin Brâncoveanu , urmărit fiind de către turci s-a îndreptat spre Bran cu cinci căruţe încărcate cu galbeni pe care le-a aruncat în fântâna cetăţii ca să nu fie luate de către aceştia.

O altă legendă spune că la 1462, în timp ce Vlad Ţepeş se afla la Podul Dâmboviţei şi urma să treacă în Transilvania, ostaşi ai lui Matei Corvin, regele Ungariei l-au prins la cetatea Dealul Sasului şi l-au închis timp de câteva luni în cetatea Bran după care l-au dus la închisoarea de la Vişegrad unde a stat 12 ani.

Cu privire la întemeierea satelor brănene Ioan Duicu din satul Peştera a aşternut pe hârtie pe la jumătatea secolului XX o legendă auzită de tatăl său Gheorghe Duicu în vara anului 1896 de la bunicul său Bucur Ioan Duicu pe muntele Bătrâna Legenda spune că în vremea strămoşilor Geto-daci pe muntele Bucegi păstorea Bătrânul Bran-da-Bur cu cei nouă fraţi ai săi. Acesta le dă poruncă să coboare din munţi şi să populeze fiecare după îndeletnicirea pe care o cunoştea , câte un sat , fiecare primeşte câte o turmă şi este trimis să ctitorească un loc , să-l ia în stăpânire şi să se-nmulţească.

Astfel Culiţă întâiul frate, este îndemnat să-şi ia turma şi să se oprească în Poarta, unde va ridica un Turn de priveghere şi de unde prin „fumar” va vesti când apare vrăjmaşul.

„Să-mi crestezi pe fruntea Porţii /Legea vieţii şi a morţii: /Trecătorule fii paşnic /De vrei poarta să-ţi deschidă.”

Cel de-al doilea frate, Ghicuţă Bran este menit păstor.

„Tu Ghicuţă urci Vlăduşca /Până-n Pietrele lui Crai /Să-mi faci brânza cea mai grasă /Şi-n coaje de brad s-o dai”

Victoraş din Moieciu este menit cojocar. El este trimis de Bran cu un cojoc în dar, bătrânului Sihastru Antohie din Peştera Pietrosului Bucegi, un pustnic sihastru eminescian.

„El e numai bunătate /Adevăr şi cumpătate. /Obârşenii atât mai ştim /Despre tainicul Bătrân /Ca postirile-l mai ţin”

Simnion- Bran din Șimon este chemat să fie dascălul seminţiilor.

„Să-mi scoţi dar, din nepoţei /O samă de-învăţăcei./ Li-i ierta de la cosit /De mi-i pui la dăscălit”

Moisică din Fundata este chemat să fie pădurar. Sfaturile ce-l însoţesc sunt practice şi de o reală actualitate.

„Şi tăiatul de pădure /Multă chibzuială cere./Pădurile să le toace,/Va avea de pătimit / Vântul mare când s-o-ntoarce”

Șirnică-Bran-Rogozeanu din Șirnea este menit lemnar. Hodăile şi pridvoarele lui, până astăzi sunt un model de artă autentică ţărănească. Lemnarul este chemat să citească în lemn semnele!

„Sub veşmântul Teiului /Dai de chipul Omului /Sau pe-o floare pe stobor /Sau o pasăre în zbor…”

Niţică din Sohodol este menit să crească pomi roditori pe dealurile rodnice din satul de astăzi .

„Soarele să-ţi bata-n case / Pomişorii să-ţi rodească /Merişorii-i pârguiască /Şi copiii-ţi fericească!”

Petre din Măgura e chemat să facă fluiere, cavale, vase din lemn.

„Din cavalul tău crestat / Cu migală înflorat / Să-mi cânţi frate cu mult dor / Pe hăţaşul munţilor, / Tot Şireagul oilor…”

Vicuţă ultimul frate, şi cel mai mic din Predeluţ, este chemat să-şi cinstească strămoşii cu prinoase de făină şi evlavie . El este un Prâslea al iubirii şi aducerii aminte. Peste toate seminţiile stăpâneşte un sobor de nouă bătrâni, câte unul din fiecare seminţie. Cu aceste vorbe, cei nouă fraţi coboară muntele şi se statornicesc fiecare în vatră şi îndeletnicirile în care au fost meniţi. Vântul şi păsările, turmele şi izvoarele îi urmează. Cum coboară spre statornicie şi rodnicie, îi însoţeşte Ruga Omului, acel munte din Bucegi ce priveghează Țara Branului din veci.

Prof. Dr. Ioan Prahoveanu