La începutul secolului XV, pe dealul numit în vechime Straja,
departe de zidurile cetăţii, se găsea un turn de veghe. Poziţia sa
permitea supravegherea până departe a întregii zone de răsărit, dar şi a
incintei cetăţii. Rigurozitatea administratorilor de atunci ai oraşului ne
spune printr-un document al vremii că, pentru ridicarea turnului, au
fost alocaţi 650 de florini. În timp, extinderea construcţiei i-a făcut
pe localnici să-I spună Cetăţuia.
În anul 1524, turnului i se adaugă un bastion flancat de alte patru
turnuri, dar acest punct fortificat construit din lemn nu a
supravieţuit, cinci ani mai târziu, atacului lui Petru Rareş. După un
sfert de veac, fortificaţia este reconstruită, dar de această dată se
ridică ziduri de piatră şi se sapă şanţuri de apărare. Cu toate acestea,
în 1618, un incendiu provoacă mari stricăciuni, iar construcţia este
refăcută aproape în întregime în 1625. Doi ani mai târziu începe săparea
unei fântâni, iar lucrătorii au străpuns straturile de pământ şi calcar
până la adâncimea de 81 de metri. Dar acum Cetăţuia avea apă. În 1630
zidurile de apărare sunt completate cu patru bastioane şi aceasta este
configuraţia care s-a păstrat până azi, chiar dacă Cetăţuia şi-a
schimbat în timp rolul: a fost cazarmă, a fost şi depozit, ba chiar şi
închisoare. Astăzi este un loc primitor care păstrează urmele trecutului
în restaurantele sale şi în vinotecă, dar mai ales în curtea interioară
care e scena manifestărilor medieval pline de farmec.