Prima biserică din România care îi are ca ocrotitori pe Sfinţii Nicolae şi Rafail din insula grecească Lesbos este construită în jur de 1761. Preotul care slujeşte această parohie este Gheorghe Colţea.
Biserica este un edificu in formă de cruce având în faţă o tindă (pridvor sau amvon), naosul cu două abside laterale şi absida altarului pe latura lungă a cladirii. În altar se intră prin cele trei uşi ale iconostasului construit din lemn pe toată lăţimea şi înălţimea bisericii, montat mult mai târziu, in octombrie 1890. La mijloc sunt uşile împărăteşti. Pictură interiară. Pereţii sunt din zid de cărămidă şi piatră cu liant din var şi nisip în care s-au introdus „câlţi de lână” de la 3000 de oi, după cum reiese dintr-o monografie locală a parorhiei. Monumentul are o arhitectură în stil bizantin cu unele influenţe gotice. Deasupra amvonului se înalţă turnul cel mare de formă piramidală cu o cruce polită înaltă de 2,65 m, spre centru un turn octogonal de dimensiuni mai mici. Acoperişul este cu învelitoare din ţiglă.