"Drumul Arvatilor": Bran, sat Poarta (765 m) – Valea Ciubotea – Vârful Scara (2422 m) - Cab. Omu (2505 m)
Traseul porneste din punctul de ramificatie a soselei comunale spre satul Bran-Poarta, de langa restaurantul La Cristi. Traseul continua în lungul vaii Poarta pe drumul carosabil, printre case si fînete.
Drumul iese curînd din sat si continua prin izlazuri apoi intra în padure urmînd firul vaii Poarta, trece printr-o poiana larga (965 m) si apoi printre raristi de padure ne conduce dupa 45—50 min. de la Podul Oprisului într-o a doua poiana la o ramificatie de drumuri (stîlp indicator, 995 m).
Înainte prin poiana, spre Vf. Omu prin V. Gaura (marcaj cruce rosie).
Traseul nostru urmeaza drumul carosabil la stînga în lungul apei, prin padure si dupa 20—25 min. de la ramificatie traversam V. Urlatoarea Clincei ce vine din stînga, în punctul de confluenta a acesteia cu V. Poarta (1 080 m). De aici continuam în urcus înca circa 120 pasi si apoi parasim drumul
în lungul vaii, prinzînd ½ la stînga poteca în urcus pieptis în padure, pe coama larga dintre vaile Urlatoarea Clincei si Urlatoarea Mica.Dupa circa 15 min. iesim în Poiana Ciubotei la Casa de Vînatoare (1 195 m).
Urcam direct prin poiana si la extremitatea de sud a acesteia (1 260 m) prindem poteca în urcus prin molidis, la început în panta pronuntata, apoi mai usor de-a coasta pe fata dinspre V. Urlatoarea Mica si iarasi pieptis pe aceasta fata. De la circa 1 360 m altitudine în sus, firul vaii glaciare Urlatoarea Mica ce cade în dreapta este acoperit cu imensele bolovanisuri ale morenei frontale a vaii din care tîsneste un izvor puternic (Urlatoarea).
Trecînd printr-o zona de stîncarii (Pietrele Scrise) poteca urca pronuntat prin padure si dupa 45—50 min. de la Casa de Vînatoare ne conduce în Poiana Ciubotei de Sus, situata în caldarea inferioara a vaii Urlatoarea Mica (care de aici în sus ia numele deV. Ciubotei sau Catunul Ciubotei), lînga o tîrla de oi (1 640 m).
De aici continuam urcusul pieptis pe poiana de pe flancul Piciorului Ciubotei (stînga vaii cum urcam), pe lînga marginea padurii. Dincolo de vale, în dreapta, se ridica Peretele Ciubotei si Coltii Ciubotei. Trecem pe sub o zona de stîncarii cu jnepeni si dupa circa ½ ora din poiana, poteca ne conduce la limita superioara a padurii, într-o mica sea, în marginea de jos a caldarii mijlocii a vaii (1 775 m). În fund, deasupra obîrsiilor vaii se ridica culmea fierastruita de tancuri stîncoase (Coltii Þiganestilor) si strajuita de silueta simetrica a Turnului Þiganestilor.
Poteca se asterne pe fundul caldarii urcînd de-a coasta prin pajisti cu bolovanisuri si pîlcuri de urzici pe malul drept al vaii (stînga cum urcam); traverseaza apoi firul vaii, se angajeaza în urcus pieptis pe coasta cu bolovanis ce formeaza treapta dintre caldarea mijlocie si superioara si ne conduce pe pragul acestei din urma caldari, în Catunul Ciubotei (1 965 m). Înainte, în peretii ce închid caldarea se observa un imens bloc de calcare prins în masa conglomeratelor.
Continuam în urcus usor pe platforma caldarii tinînd aproape de marginea din dreapta si dupa 12—15 min. de la intrarea în caldare ne apropiem mult de peretele din fund, ajungînd într-un punct (2 045 m) în care traseul se orienteaza brusc catre dreapta si înapoi spre vest (atentie la marcaj!). Astfel, din acest punct poteca urmeaza flancul caldarii în urcus usor de-a coasta, apoi pieptis pe o mica portiune de-a lungul unei sistoace cu bolovanis si iarasi de-a coasta catre dreapta, iesind din caldare. dupa 8—10 min. din fundul vaii, pe o muchie, în dreptul unui stîlp de marcaj (2 120 m).
Din acest punct urcam direct în lungul muchiei spre SE, pe poteca denumita odinioara Drumul Arvatilor[1], lasînd în dreaptaV. Steioarei, peste vale în ultimul plan muntele Gaura, iar înapoi jos, Coltii Ciubotei. Avînd mereu în dreapta Fata Frumoasa, larga coasta cu tufarisuri întinse de smirdar (Rhododendron kotschyi), urmam muchia ce margineste aceasta coasta cu abrupturile de la obîrsia vaii Ciubotea si dupa circa 30 min. de la iesirea din caldare ajungem lînga un mic pinten stîncos (2 320 m), de unde catre dreapta porneste Brîna de Sus a Gaurei, larg pridvor înierbat ce încinge baza peretilor de calcare de sub Vf. Lancia (2 275 m). Dupa înca 10—15 min. de urcus iesim în Culmea Scara pe larga platforma înclinata ce formeaza Podul Spintecaturilor (2 380 m), avînd în dreapta adînca depresiune a vaii Gaura.
Continuam în urcus foarte usor de-a coasta spre ESE prin pajistea scunda si dupa circa 10 min. Întîlnim venind dinspre stînga drumul de la Bran prin Clincea (stîlp indicator, 2415 m). Urcusul înceteaza curînd în marginea platoului vîrfului Scara.
Din acest punct, poteca urmînd culmea Scara începe sa coboare pe sub creasta si curînd ne conduce într-o sea la obîrsiaHornului Mare al Þiganestilor (2 385 m) prin care jos, la circa 400 m diferenta de nivel se zareste fundul vaii Þiganesti. Continuam coborîsul usor pe flancul sudic al crestei care aici culmina cu 2 blocuri de calcare albe (cel dinspre est, Vf. Padina Crucii) si dupa circa 10 min, ajungem în Curmatura Hornurilor la obîrsia Hornului Mare al Malaestilor, deasupra caldarii superioare a vaii Malaesti, unde întîlnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce rosie) de la Bran prin V. Gaura (2315 m). Dupa l00 pasi mai departe trecem pe la obîrsia Hornului Mic prin care se zareste în vale cabana Malaesti. Urcam usor pe flancul sudic si iesim din nou pe o creasta, unde curînd întîlnim drumul ce vine din stînga din V. Malaesti (2 385 m). De aici, un urcus usor si continuu de circa 15 min. ne conduce pe Vf. Omu, la cabana Vf. Omu 1 (2 507 m).
|
