Sat Poarta (765 m) – Pârtia Zănoaga (950 m) – Clincea – Şaua Ţigăneşti (Refugiu, 2178 m) – Vârful Scara (2422 m) – Cab. Omu (2505 m)
Pornind din Bran pe şoseaua comunală ce străbate Satul Poarta, ajungem după ½ oră în punctul denumit „La Podul Oprişului", unde lăsăm în dreapta drumul care urcă spre Vf. Omu prin Ciubotea sau prin Valea Gaura. De la ramificaţie continuăm spre stânga, având în faţă vastul decor al versantului nordic al Bucegilor, şi ieşim curând pe Muchia Buricii. De-a lungul ei, în urcuş, lăsăm în urmă o şa largă, iar din marginea de sus a unei poiene părăsim muchia şi coborâm spre stânga, de-a coasta, la obârşia unui pârâu.
Drumul se abate brusc la stânga, iar după ce traversează pârâul V. Seci, iese după un urcuş, la început foarte înclinat, în Muchia Pânicerului. În continuare, urmând clinul estic al muchiei, drumul conduce în Poiana Pânicerului, iar în lungul coamei şi după un ocol spre dreapta, în Poiana Zănoaga. Din poiană ieşim, după un urcuş pe alocuri pronunţat, în coamă, de-a lungul căreia, prin rarişti, ajungem în Poiana Clincii. Poteca şerpuieşte pe ambele flancuri, trece o porţiune de creastă străjuită de turnuleţe de piatră (punctul „La Stânci"), după care, în urcuş de-a coasta, pe flancul sudic, lasă jos, în dreapta, Turnul Clincii. Ieşind din nou în culme, drumul păstrează linia de creastă, iar după cca. ¼ oră o părăseşte definitiv, trecând prin pajişti largi şi înierbate, pe faţa sudică a Culmii Clincea. Curând poteca traversează un vâlcel cu bolovăniş din obârşia Văii Urlătoarea Clincii; urmând apoi versantul vestic al Muntelui Ţigăneşti, urcă de-a coasta, trece peste câteva şiştoace şi pe sub o zonă de stâncării, după care, printre pâlcuri de smirdar, ajunge în Culmea Ţigăneştilor. Din acest punct privirea cuprinde spre est, dincolo de V. Ţigăneşti, Creasta Padina Crucii; pe planul următor, coama arcuită a Bucşoiului, la dreapta, în creastă, Vf. Padina Crucii, bloc imens de calcare albe, iar în fund, spinările Postăvarului şi Pietrei Mari. Continuând drumul spre dreapta, în urcuş uşor, pe creastă, ajungem în Şaua Ţigăneşti, din care se desprinde la stânga poteca spre Mălăeşti.
De la ramificaţie, urcând înainte către sud, revenim pe culme (stâlp de marcaj), de unde apare spre est Vf. Omu. Poteca străbate în continuare zona frământată a Ţigăneştilor, ocoleşte pe la bază Turnul Ţigăneşti, intră în hornul „La Scară", iar de aici, printr-un urcuş pieptiş şi scurt, iese din nou pe culme şi ajunge curând pe platoul Vârfului Scara (stâlp de marcaj). Este locul de unde se deschide un orizont larg peste întinderile Bârsei şi Culoarului Branului cu mii de aşezări risipite pe coaste şi văi, deasupra cărora străjuieşte arcul de calcare al Pietrei Craiului: departe, zărim către vest spinările Făgăraşului, către est, coamele Postăvarului şi Pietrei Mari, iar pe un plan mai îndepărtat, cupola albă a Ciucaşului. Din dreptul Vârfului Scara (2421 m) care rămâne în dreapta, poteca începe să coboare spre est, pe sub creastă şi conduce curând deasupra Hornului Mare al Ţigăneştilor, prin care zărim la mare adâncime fundul Văii Ţigăneşti. Continuăm uşor pe flancul sudic al crestei, care culminează cu două blocuri de calcare albe (cel dinspre est, Vf. Padina Crucii), şi după cca. 10 min ajungem în Curmătura Hornurilor, la obârşia Hornului Mare al Mălăeştilor (accesibil), deasupra căldării superioare a Văii Mălăeşti, unde întâlnim venind din dreapta drumul (marcat cu cruce roşie) de la Bran prin V. Gaura. Curând trecem pe la obârşia Hornului Mic (inaccesibil), prin care se zăreşte în vale Cabana Mălăeşti. Urcăm uşor pe flancul sudic şi ieşim din nou pe creastă, unde întâlnim la mică distanţă drumul ce vine din stânga, din V. Mălăeşti. De aici, în urcuş uşor şi continuu, ajungem la Cabana Omu (2507 m).
Nerecomandat pe timp nefavorabil; închis iarna pe sect. Ref. Ţigăneşti - Vf. Scara - Cab. Omu.
|
